Există de ani buni o clasă / castă de autoînchipuiţi deontologi.
Se deontologeşte prin onorabila noastră patrie mai
mult decât pot tăia pădurii ecologiştii de la Holzindustrie Schweighofer, fraţii lui bujia de Trabant eşuată la
Cotroceni, numit şi Iohannis.
Deontologia este noua ecologie.
Nu o ai în limbaj,
nu exişti.
Din perspectiva noastră, în limba română, deontologul
de castă are un sinonim: acela de arivist.
Un cârpaci zgârcit al moralităţii.
Repetăm. Deontologul este un închipuit pe piedestalul defunct al aroganţei inutile.
Deontologii, ca şi activiştii ,,implicaţi” sau
oengiştii ecoanarhişti, reprezintă acea categorie de incompetenţi, rataţi ai
centurilor de socializare, care vămuiesc bine fraierii prin slozinci (am mai
spus asta înseamnă a slobozi lozinci).
La Braşov, de exemplu, anodinul Hossu reprezintă moţul
de pe defecarea deontologică a USR.
Totuşi,
tristul cu pretenţii vocale are o unică calitate: aceea că nu are nici una!
Eh, din aceaşi categorie, apar ca râmele după belşugul
ploii financiare, deontologii de presă.
După deontologii-demagogii politici, după imuabilii conceptuali din justiţia independentă –
fix un rahat – după miliţienii oneşti care ,,ştie scrie” gen Godină, pe un loc
onorant în ecuaţia gunoialor se află şi aserviţii de presă.
Primul despre care nu aş vrea să reamintesc, dar o ,,fuck”,
este un deontolog a cărui limbă şfichiutoare a creat dosuri diamantine. Deontologul
cu patalama de la statul vecin şi neprieten a reuşit deontologeala totală. De
aceea poate fi amintit faptul când dalde Scripcaru, Dunca, Veştea (predeleanu') sau Coliban când merg la
toaletă răhăţesc perle, turcuoaze, mărgăritare, etc.
A transformat deontologul sfincterele acestora în
avuţie naţională.
Deh, iubirea de arginţi tine deontologia pe linia
corectă politic.
Din spate vine însă o puternică concurenţă.
Ca să nu
rămână Braşovul şi anul ăsta repetent la capitolul deontologie a venit să
explice fapte şi acţiuni unul de a fost terminat, scuze, a absolvit pe la
Ştefan Gheorghiu.
Sau cum se spune pe rit nou la invenţia asta p(r)ost marxistă:
SNSPA.
Ca orice vieţaş ce vieţuieşte pe lângă serviciul bogat
– al unui serviciu secret, Știe IEi' care ??? – deontologul de mucava s-a mişcat precum anaconda în apă halind deotologie la
micul dejun, la prânz şi seara propagandă în sânge. Cu mujdei, ca să nu îi pută
gura a altceva.
După ce s-a plimbat la Bruxelles pe tăiţeii
reprezentatului nostru la UE, inutilul de serviciu, euronimicul Siegfried
Mureşan, conform unei liste bine prestabilită şi periată de aeroOportunistul Adiță, deontologul cu patalama stătea aseara la televiziunea ,,mereu
aproape, niciodată la ţintă” să deontologească despre mizeria cu preluarea
mallui Unirii de lângă Gara Braşov.
Între două stări de vomă şi o bufnire de râs remarc că
se umple lumea de deontologi antamaţi precum se molipseşte de lăţei un întreg batalion ce umblă pe la bordel. Da, pentru că ăştia vagabondează cu prezervativul rupt pe la
lumpanarul ideologic.
Întreb: Ce e mai scârbos, un gândac văzut din față sau din lateral? Sau un deontolog? Întreb, nu dau cu parul.
