Președintele Republicii Moldova, „unionista” Maia Sandu, a transmis în ultimele săptămâni mesaje publice puternice despre amenințarea pe care Moscova o reprezintă pentru securitatea țării sale, pe fondul războiului din Ucraina. Sandu a avertizat că, dacă Rusia ar obține un succes decisiv în Ucraina, nu s-ar opri la granițele acesteia, iar Moldova ar fi expusă unei influențe sau agresiuni crescute din partea Moscovei.
În discursurile susținute la nivel european, Sandu a subliniat că Europa este deja „în război” cu Rusia, printr-un conflict militar în Ucraina și o „guerilă hibridă” de influență și dezinformare asupra democrațiilor. Ea a mai afirmat că un posibil colaps al apărării ucrainene ar duce la extinderea presiunii ruse asupra Moldovei, ceea ce ar amenința direct independența și securitatea statului.
Aceste declarații nu sunt simple retorici: ele vin într-un context în care Moldova se confruntă cu ingerințe și presiuni externe constante, potrivit propriilor explicații ale președintei.
În acest context de presiuni și temeri legate de Rusia, Maia Sandu a spus că dacă ar exista un referendum, ea personal ar vota pentru unirea Republicii Moldova cu România. Totuși, la fel de important este că Sandu nu a făcut din unire o politică oficială de guvern, ci doar a precizat că majoritatea cetățenilor moldoveni nu sprijină unificarea în prezent, și că integrarea în Uniunea Europeană rămâne obiectivul principal al strategiei naționale.
Aceste declarații sunt mai degrabă o evaluare personală sau simbolică a opțiunii istorice, bazată pe percepția că un stat mare și sigur ca România, care este membră UE și NATO ar oferi mai multă protecție decât un stat mic și vulnerabil.
Analiștii internaționali interpretează astfel declarația ei nu ca pe un plan imediat de unificare, ci ca pe o reflecție geopolitică serioasă determinată de insecuritatea regională.
Moldovei îi lipsește o garanție de securitate solidă (nu este membră NATO), prin contrast, România oferă o protecție colectivă în cadrul alianței nord-atlantice. Astfel, din perspectiva Sandu, discuția despre unire este conectată direct la securitate, nu doar la idealuri istorice sau culturale tradiționale.
În trecut, militanți pro-unire precum George Simion au fost criticați și restricționați în Republica Moldova pentru susținerea ideii de unire cu România pe care acum Sandu o vede indispensabilă pentru siguranța Moldovei.
În schimb, declarațiile venite din postura de președinte, subliniază mai degrabă realismul teama unui stat mic ca Moldova în fața presiunii ruse are nevoie fie de aliați puternici, fie de o integrare într-un sistem mai larg de securitate precum UE sau NATO.
Este adevărat că Maia Sandu vorbește despre nevoia de securitate și protecție într-un context regional tensionat și că, ipotetic, ar vota pentru unirea cu România dacă ar exista un referendum. Totuși, ea nu a lansat un plan oficial de unificare, sublinează pragmatismul – Moldova trebuie să se protejeze de Rusia, iar integrarea europeană este văzută ca cea mai realistă cale de securitate.
Declarațiile sale sunt mai mult o evaluare strategică a opțiunilor decât un apel direct la unire peste capul deciziei populare.
Răzvan Negrea * 28.01.2025
