În savana de sub Tâmpa, acolo unde muntele veghează grav iar ecoul se izbește de orgolii și iarba e mereu mai verde în concediu, a început marele spectacol numit Survivor. Nu al foamei, nu al demnității, ci al supraviețuirii imaginii personale.
Personajele, dintre cele mai pitorești ale urbei, au fost alese pe sprânceană:
1. Bursucul tăcut.
Primul personaj notabil, Bursucul tăcut, animal respectat, fost alergător de bășici mici pe stadioane mari, om cu privirea joasă și vorba scurtă. Cât timp Bursucul e prin preajmă, lucrurile par simple, nu țipă, nu joacă teatru, nu cade din copaci exotici. Bursucul nu urlă, nu se umflă, nu explică. El nu supraviețuiește pentru camere, ci camerele supraviețuiesc pentru el; un defect major în televiziune, mai ales când trebuie să arate că știe să folosească apa și în alte scopuri decât pentru pahare.
Când Bursucul e „la pește”, dar nu prin scări de bloc din București, haita rămâne fără busolă, tribul intră în panică, iar liniștea devine insuportabilă pentru cei care trăiesc doar când se filmează.
2. Maimuțoiul Urus.
În absența Bursucului tăcut, coboară din copac Maimuțoiul Urus. Masculul Alfa autoproclamat, cu privirea mereu atentă la obiectiv. Dorința lui supremă este afirmarea, indiferent de context, indiferent de decor. El nu este un maimuțoi oarecare, ci este unul care se urcă singură în baobab să cadă doar atunci când e camera pornită.
Maimuțoiul nu merge, el joacă mersul.
Nu cade din baobab, interpretează căderea.
Nu vânează, mimează vânătoarea.
Maimuțoiul nu caută hrană, ci aplauze.
Legenda spune că, orbit de nucile de cocos BIO „direct de la producător”, Maimuțoiul s-a urcat într-un baobab imaginar și a coborât rapid, cu tot cu spate, cu tot orgoliu și cu planuri de erou. Sirena a sunat, camera a filmat, drama a fost livrată.
Buba de la spate a fost serioasă. Tribul a plâns. Regizorul a fost mulțumit. Teatrul, impecabil repetat. Competiția a continuat fără el, iar Maimuțoiul a părăsit scena așa cum a trăit în ea, cu mult zgomot și zero discreție.
3. Leneșul cu uniformă.
Refuzat la „Schimb de mame”, căci au și mamele mândria lor, în lipsa unei căpetenii, salvarea vine de unde te aștepți mai puțin. Fără girofar și fără „Nino-Nino!”, apare Leneșul cu uniformă, o specie rară pe la muncă, celebru pentru uniformă, cu apariții sporadice în poze și o relație profundă cu concediul, maternal, paternal sau fără plată.
Absent mereu de la orice seamănă cu responsabilitatea, Leneșul este omul care de două ori s-a sacrificat și a stat atârnat de copac cu puiul în brațe, într-o perioadă în care alții n-au prins nici măcar pauza de masă. Un adevărat dar formator de caracter, un luptător modern care fuge de muncă, dar aleargă bine spre indemnizație,
Se zvonește că Leneșul cu uniformă, intră în Survivor nu din dorința de a ajuta, ci pentru că orice cameră e mai bună decât biroul. Leneș, autosuficient și convins că simpla sa prezență e un serviciu public, el a găsit locul potrivit pentru a-și pune în valoare deficitul cognitiv și eufemismul rațional.
Morala savanei este aceea că la Survivor sub Tâmpa nu este despre foame, ploaie sau strategii. Este despre contrastul între tăcerea Bursucului, teatrul ieftin al Maimuțoiului Urus și prostia relaxată a Leneșului cu uniformă - campion mondial la strâns Like-uri si la muls alpaca.
Aici nu câștigă cel care muncește, câștigă cel care cade cel mai spectaculos din baobab, cel care stă cel mai mult în concediu și cel care vorbește cel mai tare despre sine.
În Brașovul ficțional, supraviețuirea nu mai e despre forță, ci despre imagine, iar modestia, ca de obicei, rămâne eliminată din primul episod.
Acesta este un PAMFLET, iar orice asemănare cu personaje precum Tamaș, Donca sau Godină sunt pur și simplu întâmplătoare.
Răzvan Negrea ★ 01.02.2026
