Brașovenii trăiesc de ani de zile cu mirosul, norii de dăunători și riscul poluării care vin la pachet cu depozitul gestionat de FIN ECO SA Nu e vorba doar de incomoditate: documentele, procesele și deciziile instituțiilor arată că problema este structurală, iar prețul îl plătesc cetățenii — în sănătate, în calitatea vieții și în bani publici. În loc să vedem soluții ferme, asistăm la tergiversări, lupte juridice și promisiuni — unele pierdute prin instanțe sau contestate la nivel european.
Primul semnal grav: Comisia Europeană și Curtea de Justiție a UE au atins coarda sensibilă. România a fost sancționată pentru că nu a închis depozitele neconforme — printre ele se regăsește și fostul amplasament legat de activitatea FIN ECO — semnalul clar că autoritățile naționale și operatorii privați nu au respectat obligațiile de mediu. Acest lucru nu mai este un zvon de cartier, ci o condamnare la nivel european, cu consecințe financiare și de imagine.
În paralel, litigiile interne au scos la iveală o realitate dureroasă: Primăria municipiului Brașov s-a judecat ani în șir cu FIN ECO pentru cine trebuie să suporte costurile închiderii și ecologizării rampei de la Timiș-Triaj. Abia în cele mai recente decizii de instanță (inclusiv hotărâri confirmate în 2025) s-a stabilit că operatorul are obligații pe care nu le-a acoperit la timp — iar când responsabilitățile se transferă prin procese, lucrările de ecologizare întârzie, iar riscurile continuă. Cetățenii rămân captivi ai acestor întârzieri.
Raportările locale ale jurnaliștilor, cetățenilor, primăriei și ONG-uririlor semnalează nereguli concrete: nerespectarea unor distanțe față de zone locuite, deficiențe în gestionarea mirosurilor și a scurgerilor, probleme de stabilitate a taluzurilor și depozitări neconforme (inclusiv vegetație spontană care acoperă probleme structurale ale depozitului). Aceste semnale repetate ar fi trebuit să declanșeze intervenții rapide și sancțiuni eficiente, nu termene și amânări.
Mai mult, presa locală a denunțat pe rând lipsa de transparență a contractelor, ambiguitatea răspunderii pentru lucrările de închidere și tarifele sau costurile care în final puteau fi trecute pe umerii cetățenilor. Într-o comunitate normală, asemenea semnale ar fi declanșat anchete administrative riguroase, controale ale Agenției pentru Protecția Mediului și măsuri concrete de remediere — nu blocaje juridice care ascund responsabilități.
Ce este și mai grav?
1. FIN ECO SA trebuie trasă la răspundere pentru obligațiile dovedite de instanțe: închiderea, ecologizarea și plata costurilor stabilite prin hotărâri judecătorești nu sunt opțiuni, sunt obligații!!!
2. Autoritățile publice (locale și județene) au eșuat în a proteja sănătatea publică dincolo de declarații: administrarea deșeurilor este o problemă publică, nu o negociere politică permanentă!!!
3. Comisia Europeană a demonstrat faptul că problema este de gravitate suficientă încât România să fie atrasă la răspundere externă, un indiciu că soluțiile locale au fost insuficiente.
Cereri concrete (pe care le pot susține locuitorii și presa):
1. Publicarea integrală, imediată, a actelor și a studiilor de conformitate pentru rampele administrate de FIN ECO.
2. Implementarea urgentă a lucrărilor de închidere/colmatare decise prin hotărârile judecătorești cu termene clare, sancțiuni automate pentru neîndeplinire și monitorizare independentă.
3. Verificări de mediu și olfactometrie repetate și transparente, cu rezultate publice.
4. Evaluarea contractuală a modului în care tarifele și costurile s-au transferat între operator și primărie, pentru a determina dacă cetățenii au fost prejudiciați.
În concluzie, putem spune că nu mai e timp pentru jumătăți de măsură, groapa FIN ECO nu e doar o problemă tehnică: este o rană administrativă și morală deschisă. Când instanțele, presa, Comisia Europeană și comunitatea locală trag semnale de alarmă, răspunsul nu poate fi ambiguu. Trebuie responsabilitate, transparență și acțiune, nu promisiuni de fațadă sau mutări ale vinovăției prin procese care prelungesc suferința locuitorilor. Finanțarea, controlul și sancțiunile există pentru un motiv: ca asemenea situații să nu devină normalitate.
