Suveranism de mână a III-a

1 Decembrie la Alba Iulia ar fi trebuit să fie o demonstrație de unitate națională, un moment solemn în care suveraniștii, măcar o dată pe an, să lase deoparte circăria politică. În schimb, am asistat la un spectacol lamentabil: Georgescu, S.O.S. și AUR, trei formațiuni care se pretind „anticorupte” și „pentru popor”, dar care nici măcar în Ziua Națională nu pot împărți același trotuar fără să se saboteze reciproc.

Un suveranism fragmentat, isterizat și prăbușit în propriile orgolii, „trei lideri” cu ceață pe creier și trei turme ce își urmează mocanii, aidoma celor din balada populară Miorița. Aceasta este moștenirea politică pe care o lasă 1 Decembrie: o tabără fragmentată care urlă la români „deșteaptă-te!”, care nu e capabilă să își gestioneze propria incoerență internă, dar mai ales nu este în stare să-și „deștepte” nici măcar susținătorii.

„Trei lideri”, trei lumi, trei direcții opuse, Diana Șoșoacă, George Simion și Călin Georgescu au arătat lumii întregi că „unitatea suveranistă” e doar un slogan bun pentru afișe, nu și pentru realitate. Șoșoacă s-a afișat cu obișnuitul deja ei teatru de cavernă, Simion a venit cu propriul show electoral de peluză, iar Georgescu a încercat să se lipească la audiență printr-un discurs neuro-revoluționar.

Între cei trei nu există nici cooperare, nici dialog, nici măcar o minimă coordonare. Fiecare își revendică „adevăratul suveranism”, în timp ce poporul pe care pretind că îl apără asistă siderat la această competiție de ego-uri gonflate.

1. Georgescu – Discursul neuro-populist și „Marș la Moscova!”

Călin Georgescu, oportunistul în scădere de audiență, a avut un discurs ușor comparabil cu o telenovelă a oportunismului, încărcat de un populism nevrotic și spasmodic, a fost întrerupt de o scenă care spune mai mult decât toate declarațiile lui patriotice: un bărbat din public, cu o pancartă în mână, l-a trimis aparent la origini: „Marș la Moscova!”.

Incidentul evidențiază percepția unei părți din public, indiferent câte invocări ale „suveranității” face Georgescu, există suspiciunea că suveranismul său e doar o spoială lavabilă de campanie. Iar reacția sa iritată nu a făcut decât să confirme vulnerabilitatea unui lider care se vrea a poza în „vocea poporului”, dar nu suportă poporul când îi vorbește „fără scenariu”.

De la braț la braț cu Simion… până când n-a mai fost nevoie de el, Georgescu s-a agățat vizibil de imaginea „gherțoiului de peluză”. L-a pus în față ca pe un banner de galerie, lăsând impresia că ar fi fost parteneri politici de-o viață, doar doar să recupereze capitalul pierdut printr-o alianță improvizată. A pozat în acolit loial, în „frate de luptă” al liderului AUR, sperând că apropierea de un brand politic mai mare îl va scoate din anonimatul în care alunecase. Numai că și suveranismul românesc are și el tradiția lui: nimeni nu ține pe nimeni mai mult decât îi e util.

2. Șoșoacă – „Ursoaica” în blană de oaie, cu flori cumpărate singură.

Apariția Dianei Șoșoacă, cu un braț de flori pe care, potrivit comentariilor apărute în spațiul public și le-ar fi cumpărat singură, a fost completată de o blană de oaie purtată teatral. O imagine perfectă pentru metafora „Ursoaica în blană de oaie”.

Șoșoacă își construiește imaginea de „mama națiunii”, protectoarea poporului, dar în realitate pare incapabilă să mențină lângă ea până și oameni apropiați: Silvestru – fostul soț de care s-a despărțit cu un scandal făcut ca la ușa cortului, și amantul politic Luis Lazarus – un alt bădăran de platou cu care a făcut iar spectacol.

Toate aceste fracturi sugerează un model repetitiv: rupturi, conflicte, instabilitate. Și, în mod ironic, cineva care nu reușește să țină aproape nici măcar oamenii care i-au fost cei mai apropiați pretinde acum că poate „ține în mână o țară”.

În jurul ei plutesc și alte speculații, precum ghilotinarea de partid a deputatului Ionel Goidescu – fostul primar de Predeal fidel până la sacrificiu, inclusiv până la intrarea în mare alături de ea, despre care circulă afirmații publice privind sume mari (aprox. 30.000 €) investite cu sau fără contract de împrumut în campanie. În lipsa confirmărilor oficiale, rămân însă doar suspiciuni și zvonuri, dar ele colorează percepția generală despre anturajul efemer din jurul Șoșoacăi.

3. George Simion – suveranism cu burgeri și bancnote de 100 de lei

Simion a venit la Alba Iulia cu propriul lui sistem de mobilizare, transformat într-un soi de convenție electorală cu iz de pelerinaj organizat: zeci de autocare, mulți simpatizanți înfometați proveniți din medii vulnerabile și promisiunea – vehiculată de adversari politici – că prezența se răsplătește cu un burger și 100 de lei.

În plus, Simion a impus partidului prezența la congresul de la Alba Iulia, unde a fost votat Consiliul Național de Conducere (CNC). Pe lista acestuia, pe locul 46, a apărut Alexandru Paranțucă, un vâlcean măritat la periferia metropolitană a Brașovului, aparent a cărui scop se pare că este întreținerea stăpânului Dan Tanasă, la bază stând un împrumut notarial de 250.000 €, rămas ulterior nerecuperat de AUR de la AEP.

Faptul că figura lui a fost strecurată într-o poziție simbolică pare mai degrabă un gest menit să-i închidă gura, după modelul clasic „ia o funcție și nu mai comenta!”, mai ales că nu cu mult timp în urmă la Țebea, din cauza rezultatelor „extraordinare” obținute de către AUR Brașov la alegerile prezidențiale, Simion l-a făcut pe „coinacul” Paranțucă, troacă de porci.

În concluzie, România este doar recuzită pentru un suveranism ce este la nivel de amatori, o colecție de formațiuni toxice una pentru cealaltă, incapabile să furnizeze un proiect real pentru țară: „Ursoaica” Șoșoacă (în piele de oaie) vrea să fie o Jeanna d’Arc autoproclamată, Simion – „un ultras” care își mobilizează electoratul cu fast-food și obligații de partid, iar Georgescu se îneacă în propriile explozii populiste.

În locul unui proiect solid, coerent, vedem doar suveranism de mână a III-a, construit din „burgeri și circ”, zgomot, manipulare și un narcisism politic fără limite, prin care toți cei trei salvatori deRomânie” au demonstrat la Alba Iulia, că singurul lucru pe care încearcă fiecare să îl salveze este propriul său ego.