Dacă în prima parte a acestui material (link: https://argumentul.ro/single.php?id=2976 ) am urmărit oamenii, funcțiile și mecanismele de control din jurul Grupului Electroprecizia, în partea a doua ajungem la ceea ce contează cel mai mult într-un asemenea conglomerat: banii. Iar cifrele din documentele financiare publice nu sunt deloc neglijabile. Electroprecizia SA a încheiat anul 2025 cu o cifră de afaceri netă de aproximativ 21,9 milioane de lei, un profit operațional de aproape 4 milioane de lei, dar și cu venituri financiare de aproximativ 14,8 milioane de lei. Diferența spectaculoasă față de anul anterior vine în principal dintr-un câștig financiar de peste 12,1 milioane de lei, asociat vânzării unei participații.
Dar adevărata întrebare nu este doar cât a câștigat Electroprecizia, ci cum circulă banii în interiorul grupului. Situațiile financiare pentru 2025 indică împrumuturi acordate entităților afiliate în valoare totală de aproximativ 27,45 milioane de lei, față de circa 12,49 milioane de lei în anul precedent. Vorbim despre o creștere de aproximativ 15 milioane de lei într-un singur an. În această sumă apar, între altele, aproximativ 11,22 milioane de lei către Electroprecizia Electrical Motors, peste 6 milioane de lei către Electroprecizia Tools și aproximativ 9,5 milioane de lei către Wagner Casting. Aici nu este loc pentru explicații de tip „așa funcționează grupul”. Trebuie văzut cine a aprobat aceste finanțări, în ce condiții, cu ce dobânzi, pentru ce proiecte și care este capacitatea efectivă a filialelor de a restitui banii.
Mai mult, în 2025 Electroprecizia a raportat venituri din dobânzi aferente relațiilor cu entitățile afiliate. Prin urmare, avem un circuit financiar intern care trebuie urmărit: compania-mamă finanțează societăți din grup, societățile datorează bani companiei-mamă, iar Electroprecizia înregistrează venituri din dobânzi. Nimic din toate acestea nu reprezintă, prin ele însăși, o neregulă. Dar, pentru o companie listată, transparența trebuie să fie mai puternică decât explicația de serviciu. Trebuie analizate contractele de împrumut, scadențele, garanțiile, dobânzile, rambursările efective și eventualele refinanțări.
Aici intră în scenă Electroprecizia Electrical Motors, Wagner Casting, Electroprecizia Tools, dar și celelalte societăți din grup, inclusiv AG și Green Energy. Documentele de verificare indică necesitatea unei analize separate a stocurilor, creanțelor, datoriilor, capitalurilor proprii, provizioanelor și fluxurilor de numerar. Cu alte cuvinte, nu este suficient să privim compania-mamă și să spunem că bilanțul arată bine. Trebuie văzut ce se întâmplă în fiecare buzunar al grupului și cum sunt transferate resursele între aceste societăți.
Un capitol separat îl reprezintă banii publici. Electroprecizia Electrical Motors figurează ca beneficiar al unei scheme de ajutor de stat în baza HG 807, pentru un proiect de investiții cu o valoare de aproximativ 15,19 milioane de lei, din care ajutorul de stat aprobat a fost de aproximativ 7,6 milioane de lei. Compania are publicate și informații privind alte proiecte finanțate, inclusiv un proiect european în valoare eligibilă de aproximativ 1,51 milioane de lei, cu o finanțare nerambursabilă de aproape 755.000 de lei.
Și aici trebuie făcută o precizare esențială: faptul că o companie a primit ajutor de stat sau fonduri europene nu reprezintă o neregulă. Întrebarea jurnalistică este dacă banii au fost utilizați exact pentru scopul pentru care au fost acordați și dacă obligațiile asumate au fost respectate. Trebuie verificate investițiile realizate, echipamentele cumpărate, contribuția proprie, indicatorii proiectelor, termenele, locurile de muncă asumate și obligațiile post-implementare. La fel de important este dacă au existat corecții, prelungiri, modificări de proiect sau eventuale sume solicitate la restituire.
Și mai există însă o întrebare care merită pusă direct: cum se leagă proiectele finanțate public de împrumuturile și refinanțările din interiorul grupului? Dacă o filială primește sprijin public pentru o investiție, iar compania-mamă îi acordă simultan sau ulterior împrumuturi de milioane de lei, circuitul banilor trebuie înțeles până la capăt. Nu pentru a fabrica scandal, ci pentru a vedea imaginea completă. Documentele de lucru indică exact această necesitate: compararea proiectelor finanțate public cu creditele de investiții, datoriile și refinanțările grupului.
Și ajungem din nou la AGOA, adică la acționarii care trebuie să voteze pe baza informațiilor puse la dispoziție de companie. La adunarea generală din 26 august 2026 au fost aprobate situațiile financiare aferente anului 2025, iar acționarii au votat și asupra descărcării de gestiune și a componenței Consiliului de Administrație. În acest context, întrebarea nu este dacă votul a existat — acesta este public — ci cât de completă a fost informația pe care acționarii au primit-o înainte de a vota.
Trebuie verificat dacă înaintea votului au fost explicate suficient rezultatele consolidate, observațiile auditorului, situația filialelor, împrumuturile intra-grup, proiectele finanțate, riscurile și eventualele probleme de control intern. Și mai trebuie văzut dacă acționarii minoritari au formulat întrebări și ce răspunsuri au primit. Într-o societate listată, acționarul nu ar trebui să fie pus în situația de a vota după principiul „aveți încredere în noi”. Încrederea este bună. Documentele sunt și mai bune.
Un ultim capitol, separat de cifre și de tranzacțiile intra-grup, îl reprezintă Adrian Secelean (foto sus) și discrepanțele care apar în informațiile publice privind biografia sa educațională. Aici nu vom face ceea ce fac cei care vor să transforme orice neclaritate într-o sentință: nu vom spune că o informație este falsă fără să avem documentul original. Trebuie confruntate versiunile publice ale CV-ului, instituțiile de învățământ, perioadele de studiu și documentele care au stat la baza prezentării biografiei. Dacă există o explicație, aceasta trebuie prezentată. Dacă există o eroare, trebuie corectată. Dar dacă documentele confirmă informația publicată, atunci subiectul se închide.
În fond, toate aceste fire duc la aceeași problemă: cine a controlat cu adevărat Grupul Electroprecizia în perioada 2018–2025? Cine urmărea filialele? Cine verifica tranzacțiile? Cine controla finanțările dintre societățile grupului? Cine analiza contractele cu furnizorii? Cine urmărea proiectele cu bani publici? Cine răspundea atunci când cifrele finale nu mai arătau ca în proiecțiile inițiale? Documentele de lucru formulează exact această întrebare transversală privind guvernanța, controlul intern, supravegherea financiară și administrarea resurselor.
Electroprecizia este o companie cu o istorie importantă pentru Săcele și pentru industria brașoveană. Tocmai de aceea nu trebuie tratată ca o cutie neagră în care cifrele sunt prezentate, acționarii votează, iar publicul trebuie să fie mulțumit că a primit un comunicat. 27 de milioane de lei în împrumuturi către entități afiliate, milioane de lei în ajutoare de stat și finanțări, schimbări succesive în conducere, proceduri suplimentare de audit și întrebări privind controlul intern sunt suficiente motive pentru o verificare serioasă, document cu document. Nu spunem că aceste elemente demonstrează o neregulă. Spunem că sunt prea importante pentru a fi trecute cu vederea.
Iar concluzia acestei investigații nu trebuie să fie o acuzație aruncată în vânt, ci o obligație simplă de transparență: Electroprecizia trebuie să explice public cum sunt administrați banii grupului, cum sunt finanțate filialele, cum sunt controlate contractele și cum sunt urmărite investițiile finanțate din bani publici. Dacă toate deciziile au fost corecte, documentele vor demonstra acest lucru. Dacă există probleme, aceleași documente le vor scoate la lumină. Pentru că într-o companie listată la bursă, întrebarea nu este dacă presa are voie să întrebe. Întrebarea este de ce ar trebui cineva să se teamă de răspunsuri atunci când totul este în regulă.
